(Catre doua politiste din acelasi tramvai)
Sa traiti!
Politia romana!
Politia de tramvai.
Stau si eu aici, cu berea mea…
Beau si eu o bere…
(Pauza)
Trebuieee…, trebuie sa calculezi.
Trebuieee…, trebuie sa bei calculat.
Cu cap. Cu cau’, ca doar nu cu altceva…
(Din nou pauza)
O bereee…, ajunge. Ajunge-o bere.
O viata am muncit. Uita-te la mainile mele. (Zise privindu-si singur mainile, curios)
(Mirandu-se)
Ia uite maaa, ce maini are asta!
(pauza)
Ce-i mult nu-i bun. Nu-i bun ce-i mult. Mie-mi ajunge.
Am muncit si pe mult, si pe putin… Puteam sa cer mai mult… Mi-au zis:
“Baaa! Altu-n locul tau cerea mai mult. Altu’ cerea dublu. Dublu cerea altu-n locul tau. ”
Da’ io: “Nuuu ma, atata ne-am inteles. Atata ne-am inteles, atata iau.”
Mi-a zis patronu’:
“De maine nu mai vii!
Nu mai vii de maine!”
(Tramvaiul trece pe langa o biserica.
Isi face cruce. I-au dat lacrimile. Isi pune mana pe piept, in semn de profund respect, si-o ridica, cu degetele rasfirate si cu capul plecat, ca si cum ar spune: “Atat ne-am inteles!”).
